|
|
Teodora Mares
Nume real: Teodora Mareş
Locul naşterii: Buzau
Data naşterii: 27.10.1962
Zodia: Scorpion
Se naşte la Buzău pe 27 octombrie 1962. Îşi petrece prima parte a copilăriei la bunicii din partea mamei, în Ruşavăţ, un sat din judeţul Buzău, neelectrificat la acea vreme. La vârsta de 7 ani este luată de mama sa la Brăila, unde urmează şcoala generală şi practică sport de performanţă (atletism). Începe liceul la Ploieşti, la o clasă cu profil sportiv, dar clasa se desfiinţează după clasa a X-a. Urmează treapta a II-a de liceu la Brăila, la Liceul de Construcţii, în specializarea arhitectură, sistematizare şi desen tehnic.
Iniţial dorind să studieze medicina, este atrasă spre teatru ca urmare a unei conjuncturi care o determină să urmeze cursuri de teatru în timpul liceului, la Brăila. După terminarea liceului, în 1981, dă examen la Institutul de Teatru din Târgu Mureş, unde nu este admisă. Se angajează în ansamblul Teatrului Maria Filotti din Brăila. În anul 1982 dă din nou examen de admitere la Institutul de Teatru din Târgu Mureş, dar este respinsă şi de această dată. În 1983 dă examen de admitere la IATC Bucureşti, unde este admisă prima. În primii doi ani este studentă la actorie în clasa condusă de marele actor şi profesor Octavian Cotescu. Acesta se stinge din viaţă când Teodora Mareş trece în anul trei. Ultimii doi ani de institut îi urmează sub îndrumarea regizorului şi actorului Gelu Colceag. Absolvă Facultatea de Actorie în 1987.
În 1985, în timpul studenţiei, este distribuită în rolul Ioana Popa din celebrul film Declaraţie de dragoste, în regia lui Nicolae Corjos, rol care îi va aduce notorietate şi un premiu de interpretare, influenţându-i cariera artistică. Ulterior va juca în numeroase alte filme.
Filme
Declarație de dragoste (1985)
Moromeții (1987)
Extemporal la dirigenție (1988)
În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
Miracolul, regia Tudor Mărăscu (1988)
O vară cu Mara, regia George Cornea (1988)
Harababura, regia Geo Saizescu (1990)
Îl osândesc jurații, după Gala Galaction, regia Cornel Todea (1991)
Vacanță de Crăciun, serial TV, regia Olimpia Arghir (1992)
Cu un pas înainte, serial TV, episodul 6: Trași pe sfoară, rolul: mama Monicăi (2007)
Teatru
După absolvirea facultății este repartizată la Teatrul de Stat din Sfântu Gheorghe, pe scena căruia joacă în perioada 1987-1990. Efectuează numeroase turnee cu trupa teatrului și interpretează următoarele roluri:
Lisette, în Căsătorie prin concurs, de Carlo Goldoni, regia Mihai Dobre
Estrella, în Noaptea la Madrid, după Calderon de la Barca
Bianca, în Îmblânzirea Scorpiei, de William Shakespeare, regia Mircea Cornișteanu
Băiatul de prăvălie, în Asta-i ciudat, adaptare după Miron Radu Paraschivescu, regia Gelu Colceag
În 1990 se transferă la Teatrul Municipal din Ploiești, pentru o scurtă perioadă, jucând în piesa Victimele datoriei, de Eugen Ionescu, în regia lui Mircea Albulescu.
Între 1990-1994 se transferă la Teatrul Nottara din București, unde este distribuită și interpretează următoarele roluri:
Maria Poțiekalnikova, în Sinucigașul de Nikolai Erdman, regia Cornel Mihalache, 1991
Lucille, în Burghezul gentilom, de Moličre, regia Alexandru Dabija
Maria, în Regele moare de Eugen Ionescu, regia Dominic Dembinski
Ofelia, în Actori și trădători (Rosencrantz și Guildenstern sunt morți) de Tom Stoppard, regia Tudor Mărăscu
În 1994, după o perioadă de 2 ani în care nu mai este distribuită în nici un rol, se transferă la Teatrul Național I.L. Caragiale din București, pe scena căruia joacă și în prezent. Aici interpretează următoarele roluri:
Carol, în Orfeu în infern de Tennessee Williams, regia Mihai Manolescu
Ioana, în Anton Pann, de Lucian Blaga, regia Dan Micu
Jean, în Cabotinul de John Osborne, regia Alice Barb, 1997
O bacantă, în Bacantele, după Euripide, regia Mihai Măniuțiu
Armande, în Femeile savante, de Moličre, regia Lucian Giurchescu
Vilma, în Ispita, de Vaclav Havel, regia Mihai Manolescu, 2002
Eva, în Sonată pentru saxofon și Eva, de Eugen Șerbănescu, regia Mihai Manolescu, 2004
_______________________________________
Respectul este un cuvânt care nu spune nimic şi cel mai des trebuie câştigat .
A avea respect pentru cineva este similar cu a-l pretui pe el ca persoana, gandurile sale, sentimentele.
|
|
